Let's make sushi !

   Când spunem Japonia, automat ne vine în cap deliciosul sushi. Probabil cu toții ne-am cumpărat din curiozitate sau poftă, însă pentru mine este ceva de care cu greu mă pot despărți. Ca atare, m-am încumetat să îmi fac singură și spre surprinderea mea mi-a ieșit.

Astfel, avem nevoie de următoarele ingrediente : 

    1.  În jur de 500 de grame de orez
    2. Trei linguri de oțet din orez ! ( nu oțet românesc ) 
    3.  O linguriță de sare
    4.  O linguriță de zahăr
    5.  Sos din soia
    6. Alge nori
    7. Wasabi / Hrean și ghimbir ( proaspete ! )
    8. Un avocado copt
    9. Doi castraveți
   10. Somon/ Ton / Surimi ( după preferințe ) ( Eu optez pentru peștele afumat, însă în mod normal peștele trebuie să fie crud ! )
   


Se pune orezul la fiert, între timp într-un castron pregătim sosul care va fi răsturnat peste orezul scurs de apă. Sosul trebuie să conțină : cele trei linguri de oțet din orez, lingurițele de zahăr și sare. Apoi pregătim biluțe din rădăcină de ghimbir  și  cu hrean, care anterior au fost tocate mărunt. A doua operațiune constă în așezarea foilor de alge pe un suport în genere de preferabil a se folosi rogojină din bambus special pentru sushi. Orezul se întinde uniform pe algele nori, apoi se pun la mijloc fâșii tăiate în lungime din pește, avocado și castravete. Rulăm alga, apăsăm pe ea pentru a se lega ingredientele și lăsăm circa o oră la frigider. Apoi tăiem bucata în rondele având lățime de 4 cm. Le putem mânca trecând rondelele prin sosul de soia și biluțele de hrean și ghimbir.


Sushi wa oishi desu ne.


Poftă bună :D.

Codul samurailor sau Bushido

Japonia a fost dintotdeauna pentru noi, europenii, un miracol, un mister, practic o alteritate greu de priceput și de înțeles.S-au făcut o sumedenie de analize care să pună în evidență diferențele existente între cele două lumi. Unii au pus aceasta pe seama determinismului geografic potrivit căruia japonezii au o structură generică aparte deoarece natura i-a marginalizat, făcându-i să se adapteze la cele mai aspre condiții de viață.Cert este faptul că au fost și încă rămân o civilizație uimitoare ce a reușit să pună bazele poate celui mai interesant cod de legi și de etică și anume, Bushido .

Din punct de vedere etimologic, bushido este compus din cuvântul bushi care înseamna samurai și din do, adică morală.Acest cod al cavalerilor a fost conceput în perioada Kamakura ( 1185-1333) de către Inazo Nitobe și era dedicat samurailor ce trebuiau să își ghideze acțiunile în funcție de acesta.Practic, acest cod a fost o intruziune și a raliat o serie de principii atât de factură ideologică, strategică cât și morală.

În primul rând, viza locul samuraiului în societate, astfel că onoarea clanului era apărată cu orice preț, sacrificiul propriei în schimbul propriei onori, prima. Mai mult, dacă samuraiul suferea o înfrângere în lupte, acesta era obligat să practice seppuku (spintecarea burții). Luptătorul trebuia să dea dovadă de curaj, disciplină, rațiune, discernământ, astfel că, dacă îi era dat să moară, acesta trebuia să își înfrunte soarta, fără frică și ezitare. De altfel, samuraiul era caracterizat prin modestie, pietate, luptând doar pentru o cauză justă, manifestând loialitate atât pentru stăpânul său, cât și pentru familia sa.

Dacă la început, codul Bushido se aplica doar pentru clasa luptătoare, mai târziu acesta a devenit un ghid pentru întreaga societate niponă, de menționat că a avut o mare influență în timpul celui de al Doilea Război Mondial.Astfel, codul cavalerilor poate fi caracterizat de trei mari etape, pe parcursul cărora a suferit diverse modificări.

La începuturile sale și anume în timpul shogunatului lui Yoritomo, Bushido era aplicabil doar clasei luptătoare. În timpul shogunatului lui Tokugawa ( secolul XVII), Bushido trece printr-o recrudescență, principiile sale fiind puternic influențate de noile intruziuni confucianiste și buddiste. Spre exemplu, samurailor li se lărgise spectrul de acțiune, putând interveni în diverse domenii de activitate, precum agricultură și administrație. Și o ultimă etapă, este cea marcată de epoca iluministă sau Meiji ce a reconfigurat societatea japoneză. Căderea shogunilor, deschiderea spre occident, nu aveau să provoace desuetudine codului cavalerilor, ba mai mult, s-au adoptat unele reforme al căror scop a fost implementarea principiilor Bushido în toate domeniile vieții sociale. Acest lucru a avut și un revers, căci s-a ajuns la o exagerare ce a avut repercusiuni în timpul luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial și anume binecunoscuții kamikaze sau piloții submarinelor torpiloare ce erau motivați de spiritul bushido pentru a se arunca în ghearele morții.

În era postbelică, bushido a intrat într-un con de umbră, fiind interpretat cu sens negativ, ba mai mult este înlăturat în urma unui decret special, căci ar fi putut trezi în populație sentimente militariste.În primii ani ai erei postbelie, acest cod japonez era utilizat ca un ghid de purtare, promovând sentimente patriotice.Actualmente, din cauza scandalurilor de pe scena publică, cu precădere în rândul administrației și a puterii executive, codul samurailor a dispărut în întregime.

În concluzie, acest cod a fost pilonul de susținere a societății japoneze ante-industrializare, ce a făcut ca acțiunilor samurailor să fie legitimate și licite.Bushido nu este perceput la fel de către europeni, cum este el văzut de societatea japoneză, aici interevenind o disociere culturală, economică și geo-politică. Pentru noi, acest cod al samurailor este ceva inedit, pentru ei este un mod de viață.

Treizeci de lucruri pe trebuie să le știm despre Japonia Contemporană

1.      În Japonia străzile nu au nume, ci există așa numitele conglomerate de case numite choume, în cadrul cărora se găsește o numerotare a locuințelor.

2.      Hrana unui japonez constă în genere în alimente precum soia, alge, pește, orez alb.

3.      Odată cu înflorirea cireșului japonez, sakura, practic se anunță sosirea primăverii.

4.      Pe 3 și pe 5 mai japonezii sărbătoresc ziua fetelor, respectiv a băieților. La sărbătoarea fetelor se obișnuiește să se pună în camerele acestora hinaningyou, niște păpușele care înfățișeză personaje de sorginte regală. În cazul băieților, se pun păpuși ce înfățișează războinici . În zilele noastre aceste obiceiuri nu mai sunt la fel de mult respectate, din considerente practice, căci se pare ca spațiul limitat nu le oferă posibilitatea achiziționării păpușilor.

5.      În anotimpul călduros, pentru a combate arșița de afară, niponii obișnuiesc să mănânce țipar prăjit deoarece conține proteinele necesare.

6.      În plus, vara, jocul de artificii este omniprezent în orașe precum Tokyo. Artificiile erau utilizate ca mijloc de divertisment încă din perioada Edo.

7.       Toamna, oamenii obișnuiesc să meargă în grupuri pentru a admira frumusețea arțarilor roșii.

8.      În ceea ce privește anotimpul răcoros, la începutul lunii decembrie au loc așa numitele banchete pentru a uita anul ce se sfârșește – bounen-kai.

9.      În Japonia, Anul Nou are o semnificație mult mai mare decât pentru occidentali, considerându- o ruptură de vechiul an.

10.   Pentru niponi, baia face parte din cele trei componente esențiale ale vieții cotidiene ( mâncatul, dormitul, baia – furo) , fiind practic o tradiție culturală, unii exclamând satisfăcuți : goku-raku, adică acesta-i Raiul. Astfel, în anii 70 existau în Tokyo peste 2 500 de băi publice, în zilele noastre numărul acestora s-a redus seminificativ.

11.   Îm epoca Edo, oamenii obișnuiau să manifeste dispreț pentru bani, ba mai mult, samuraii erau crescuți în disprețul pentru bani.Excepție făcea orașul Osaka care era cunoscut drept orașul  negustorilor. În zilele noastre, datorită influențelor occidentale, japonezii privesc cu alți ochi banii.

12.   Încă de pe vremea când familia Tokugawa se afla la putere, japonezii au obiceiul de a oferi cadouri în mod constant, fiind asociate ritualurilor de politețe. Există, astfel, două perioade în timpul anului când se fac cadouri : în iulie cu ocazia O- chuugen și în decembrie cu ocazia O-seibo.

13.  Copiii reprezintă pentru japonez, în genere, centrul vieții familiale, ajungând sî investească în educația acestora sume colosale de bani.

14.   În trecut, japonezii aveau un complex de superioritate, considerându-și vecinii coreeni ca fiind niște cetățeni de la periferie, ba mai mult mamele interziceau copiilor lor să se joace cu micuții coreeni. Astăzi, se pare că situația s-a schimbat.

15.  La japonezi, căsătoria este mai întâi de toate o asociere între două persoane, care au drept scop întemeierea unui cămin.Afecțiunea nu este punctul forte al japonezilor, ca atare atât bărbatul, cât și femeia duc o existență autonomă, fiecare fiind ocupat cu serviciul și ieșirile cu prietenii..

16.  Giri în dicționar înseamnă datorie, obligație.Practic, este un fel de sistem care dirijează relațiile interumane în Japonia.Cine nu dă dovadă de giri nu este o persoană respectabilă.

17.  Japonezul are un instinct gregar, astfel acesta adoră se se găsească întotdeauna în grupuri, să meargă în mise- baruri să bea cu colegii de la birou.

18.  Japonezii nu au egal când vine vorba de împrumuturi de cuvinte străine, cu precădere englezești.Acestea au fost naturalizate în limba japoneză. Exemplu : biru- bere, pati- petrecere, pantsu, etc.Astfel, o pagină de ziar poate conține peste treizeci de cuvinte străine.

19.  Japonezii sunt cunoscuți ca fiind niște muncitori desăvârșiți.

20.  În Japonia, deși orezul este alimentul de bază, acesta este de șapte ori mai scump decât pe piața internațională.

21.  Pachinjo este de jumătate de secol modalitatea de a-și petrece timpul (loisir). Acesta este un joc care îți poate aduce câștiguri.

22.  Japonezii sunt cei mai politicoși oameni ai planetei, vocabularul limbii japoneze dispunând de zeci de formule de politețe.

23.  Japonia deține recordul mondial în privința tirajelor de cotidiene, astfel se vând peste 72,5 milioane de exemplare.

24.  Religia nu deține un loc important în viața japonezilor.

25.  Un vechi dicton japonez spunea că cele mai îngrozitoare lucruri care i se pot întâmpla unei persoane ( hito) sunt: cutremurele, trăsnetul, incendiile și urletele capului familiei.

26.  În Japonia, ștampila înlocuiește semnătura, lucru existent încă din epoca Tokugawa.

27.  În Japonia, televiziunea publică nu difuzează publicitate.

28.  Yakuza sau mafia japoneză este are o existență oficială, poliția estimând că ar exista în jur de 60 000 persoane.

29.  Astăzi, ipostaza sub care zen este prezent în viața spirituală a niponilor o reprezintă zazenul, adică o ședință de meditație în timpul căreia individul încearcă să își golească mintea.

30.   În genere, o persoană care lucrează în zona orașului Tokyo, va parcurge circa optzeci de minute pe drumul dintre domiciliu și serviciu.

Warrior Quotes

"The flower of flowers is the Sakura - Cherry Blossom. The Samurai is the man among men." - proverb japonez



"Victory goes to the one who has no thought of himself."- Shinkage School of Swordsmanship


"All men can see these tactics whereby I conquer, but what none can see is the strategy out of which victory is evolved." - Sun Tzu

"All warfare is based on deception." - Sun Tzu


"Pretend inferiority and encourage his arrogance." - Sun Tzu

"Strategy without tactics is the slowest route to victory. Tactics without strategy is the noise before defeat." - Sun Tzu

Doctrina Zen

         Această religie este întemeiată în China, de către indianul Boddhidarma în secolul VI, în Japonia ajungând prin intermediul călugărilor niponi, cu precădere a călugărului Myoan Eisai ( sec. XII- XII), adept al sectei Tendai. Acesta va răspândi credințele printr-un spectru niop.

Primul templu ZEN – Kennin-ji- 

Doctrina zen pleaca de la ideea ca realitatea nu-i permite ființei umane să-și creeze o imgine pură, corectă și obiectivă.Potrivit acesteia, logica, simbolurile si intelectul ne dau o iluzie ( maya în sanscrită), căci spiritul uman este încărcat de construcții intelectuale, morală. Așadar, zen apelează la cunoașterea directă a realității, prin meditație, comunicarea directă cu natura.

Un fapt cu totul interesant este maniera cum adepții zen percep cronosul, căci ei anuleaza viitorul, uită trecutul si divinizează prezentul, dorind o trăire a prezenului în prezent.

Meditația zen: s-a deprins o adevărată tehnică, asezarea cu picioarele încrucișate în poziție de lotus, detașarea completă de viața de dinafară, și concentrare maximă.

Cel care supraveghează acest proces se numește Jikido.

Așadar, doctrina zen se concentrează pe autodisciplină, alimentație austeră, și multă muncă.Nu degeaba a și fost apreciată de samurai .

A fost cu adevărat o religie, dar poate cel mai important un mod de viață, căci grației acestei doctrine japonezii s-au bucurat de inovații în caligrafie, poezie și pictură, reinventarea aranjamentului floral

și în mod surprinzător a introdus ceremonia ceaiului.

Buddhismul - o scurta istorie .

Pentru a înțelege cât mai bine aceste mici învățături zen ar trebui să creionez în câteva rânduri istoria buddhismului și nașterea doctrinei zen.

Buddhismul ca religie ia naștere în India în jurul secolul VI înainte de Hristos, teoreticianul ei fiind Siddhartha Gautama.

Un lucru cu adevărat interesant este cel observat de Mircea Eliade în Istoria Religiilor, și anume faptul că întemeietorul acestei noi religii nu se declară profet sau trimis al Domnului din simplul fapt că el respinge de la bun început ideea de Dumnezeu – ființă supermă. Ca atare pe parcursul vieții se va proclama BUDDHA adică trezitul, iluminatul.

Ce este de fapt buddhismul?

Învățătura ( dharma în sanscrită)  lui Buddha se învărte în jurul conceptului de suferință – însă nu analizat simplist, ci suferință întru-un sens profund adică suferința existențială ( duhkha) . Astfel, iau naștere cele patru adevăruri ale doctrinei buddhiste: 1.existența universală a suferinței, 2. Cauza suferinței, 3. Necesitatea suprimării suferinței prin distrugerea dorinței, 4. Căile de a surpima suferința prin distrugerea dorinței.Pentru a se elibera de aceste suferințe, omul are drept scop depășirea acestei stări, detașarea de lucruri și întâmplări.

Existența umană în religia buddhistă

Existența umană este formată din cinci elemente constitutive: trupul, simțurile, reprezentările, forțele kharmice, kharma și conștiința.

Omul în viață se definește în funcție de păcatele și virtuțiile din viețiile anterioare, deci din samsara( reincarnare).Cum viața înseamnă suferință, tendința ființelor umane este de a evita viitoarele reîncarnări, lucru posibil prin suprimarea dorințelor și renunțarea la orice îl leagă de lume. Când ajunge în ultima treaptă a perfecțiunii, omul ajunge în Nirvana, care înseamnă evadarea din durere, încheierea samsarei și în cele din urmă dobândirea fericirii supreme.

Geneza văzută prin spectrul buddhist:

Universul potrivit acestei religii nu a fost creat ci a evoluat de la sine, neexistând o entitate superioara care să fi dat un imbold acestei acțiuni.Universul nu are început, nu are sfârșit, ci trece printr-un ciclu perpetuu: se formeaza, se dezvoltă, trece printr-un declin și se autodistruge. Toate acestea au loc din cauza cauzalității, respectiv a kharmei.

 Răspândirea buddhismului

Prin predicile călugărilor misionari buddhismul ajunge în țări precum Nepal, Tibet, Coreea, Indochina, China și Japonia. Însă mă voi opri la Japonia.

Buddhismul mahayana este rupt din buddhismul clasic, și are drept credințe : îndreptarea credinciosului prin iubire universală și jerftire de sine și a doua credință este aceea că drumul spre iluminare se poate realiza și cu ajutorul unor ființe divine Bodhisattva ( ființă menită iluminării).

Acest timp de buddhism a pătruns în Japonia în jurul anului 552 ( via Korea ), iar în 594 devine religie oficială în timpul prințului Shotoku. Încetul cu încetul iau naștere sute de temple și mănăstiri, ca în cele din urmă să se întemeieze patru secte ( Kegan, Ritsu, Sanron, Hossu ) și în cele din urmă ajungându-se la 13 în jurul cărora se învârt 52 de culte.

La Nara – unde s-a ridicat vestitul templu HORYUJI –

Daca la începuturile sale buddhismul a fost extrem de important în Japonia ( instrument important pentru unificarea și centralizarea statului Yamato ), odata cu restaurația Meiji ( 1868), cunoaște declinul.