Această religie este întemeiată în China, de către indianul Boddhidarma în secolul VI, în Japonia ajungând prin intermediul călugărilor niponi, cu precădere a călugărului Myoan Eisai ( sec. XII- XII), adept al sectei Tendai. Acesta va răspândi credințele printr-un spectru niop.
Primul templu ZEN – Kennin-ji-
Doctrina zen pleaca de la ideea ca realitatea nu-i permite ființei umane să-și creeze o imgine pură, corectă și obiectivă.Potrivit acesteia, logica, simbolurile si intelectul ne dau o iluzie ( maya în sanscrită), căci spiritul uman este încărcat de construcții intelectuale, morală. Așadar, zen apelează la cunoașterea directă a realității, prin meditație, comunicarea directă cu natura.
Un fapt cu totul interesant este maniera cum adepții zen percep cronosul, căci ei anuleaza viitorul, uită trecutul si divinizează prezentul, dorind o trăire a prezenului în prezent.
Meditația zen: s-a deprins o adevărată tehnică, asezarea cu picioarele încrucișate în poziție de lotus, detașarea completă de viața de dinafară, și concentrare maximă.
Cel care supraveghează acest proces se numește Jikido.
Așadar, doctrina zen se concentrează pe autodisciplină, alimentație austeră, și multă muncă.Nu degeaba a și fost apreciată de samurai .
A fost cu adevărat o religie, dar poate cel mai important un mod de viață, căci grației acestei doctrine japonezii s-au bucurat de inovații în caligrafie, poezie și pictură, reinventarea aranjamentului floral
și în mod surprinzător a introdus ceremonia ceaiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu