Codul samurailor sau Bushido

Japonia a fost dintotdeauna pentru noi, europenii, un miracol, un mister, practic o alteritate greu de priceput și de înțeles.S-au făcut o sumedenie de analize care să pună în evidență diferențele existente între cele două lumi. Unii au pus aceasta pe seama determinismului geografic potrivit căruia japonezii au o structură generică aparte deoarece natura i-a marginalizat, făcându-i să se adapteze la cele mai aspre condiții de viață.Cert este faptul că au fost și încă rămân o civilizație uimitoare ce a reușit să pună bazele poate celui mai interesant cod de legi și de etică și anume, Bushido .

Din punct de vedere etimologic, bushido este compus din cuvântul bushi care înseamna samurai și din do, adică morală.Acest cod al cavalerilor a fost conceput în perioada Kamakura ( 1185-1333) de către Inazo Nitobe și era dedicat samurailor ce trebuiau să își ghideze acțiunile în funcție de acesta.Practic, acest cod a fost o intruziune și a raliat o serie de principii atât de factură ideologică, strategică cât și morală.

În primul rând, viza locul samuraiului în societate, astfel că onoarea clanului era apărată cu orice preț, sacrificiul propriei în schimbul propriei onori, prima. Mai mult, dacă samuraiul suferea o înfrângere în lupte, acesta era obligat să practice seppuku (spintecarea burții). Luptătorul trebuia să dea dovadă de curaj, disciplină, rațiune, discernământ, astfel că, dacă îi era dat să moară, acesta trebuia să își înfrunte soarta, fără frică și ezitare. De altfel, samuraiul era caracterizat prin modestie, pietate, luptând doar pentru o cauză justă, manifestând loialitate atât pentru stăpânul său, cât și pentru familia sa.

Dacă la început, codul Bushido se aplica doar pentru clasa luptătoare, mai târziu acesta a devenit un ghid pentru întreaga societate niponă, de menționat că a avut o mare influență în timpul celui de al Doilea Război Mondial.Astfel, codul cavalerilor poate fi caracterizat de trei mari etape, pe parcursul cărora a suferit diverse modificări.

La începuturile sale și anume în timpul shogunatului lui Yoritomo, Bushido era aplicabil doar clasei luptătoare. În timpul shogunatului lui Tokugawa ( secolul XVII), Bushido trece printr-o recrudescență, principiile sale fiind puternic influențate de noile intruziuni confucianiste și buddiste. Spre exemplu, samurailor li se lărgise spectrul de acțiune, putând interveni în diverse domenii de activitate, precum agricultură și administrație. Și o ultimă etapă, este cea marcată de epoca iluministă sau Meiji ce a reconfigurat societatea japoneză. Căderea shogunilor, deschiderea spre occident, nu aveau să provoace desuetudine codului cavalerilor, ba mai mult, s-au adoptat unele reforme al căror scop a fost implementarea principiilor Bushido în toate domeniile vieții sociale. Acest lucru a avut și un revers, căci s-a ajuns la o exagerare ce a avut repercusiuni în timpul luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial și anume binecunoscuții kamikaze sau piloții submarinelor torpiloare ce erau motivați de spiritul bushido pentru a se arunca în ghearele morții.

În era postbelică, bushido a intrat într-un con de umbră, fiind interpretat cu sens negativ, ba mai mult este înlăturat în urma unui decret special, căci ar fi putut trezi în populație sentimente militariste.În primii ani ai erei postbelie, acest cod japonez era utilizat ca un ghid de purtare, promovând sentimente patriotice.Actualmente, din cauza scandalurilor de pe scena publică, cu precădere în rândul administrației și a puterii executive, codul samurailor a dispărut în întregime.

În concluzie, acest cod a fost pilonul de susținere a societății japoneze ante-industrializare, ce a făcut ca acțiunilor samurailor să fie legitimate și licite.Bushido nu este perceput la fel de către europeni, cum este el văzut de societatea japoneză, aici interevenind o disociere culturală, economică și geo-politică. Pentru noi, acest cod al samurailor este ceva inedit, pentru ei este un mod de viață.